Sincopa cardiacă: Cum se pune diagnosticul și ce investigații sunt necesare

Sincopa reprezintă pierderea bruscă și temporară a cunoștinței, cauzată de scăderea fluxului sanguin către creier. Când un astfel de eveniment se produce din motive cardiace, este numit sincopă cardiacă. Poate avea multiple cauze, de la aritmii severe, la obstrucții ale arterelor coronare sau probleme structurale ale inimii, iar, de cele mai multe ori, se produce brusc și fără avertisment.[1] În acest articol, îți vom spune cum se poate stabili diagnosticul de sincopă cardiacă și ce investigații s-ar putea recomanda în astfel de cazuri. 

Cum se pune diagnosticul de sincopă cardiacă?

Diagnosticarea sincopei cardiace este un proces complex ce presupune o serie de etape și evaluări medicale amănunțite. Ca în cazul oricărei alte afecțiuni, primul pas îl reprezintă anamneza, adică colectarea tuturor informațiile relevante despre istoricul medical, personal și familial, al pacientului, simptomele acestuia și stilul său de viață, precum și despre circumstanțele apariției episodului de sincopă.[1][2][3]

Va urma un examen fizic complet, în cursul căruia medicul va evalua semnele vitale, va asculta inima și plămânii, va verifica pulsul și va căuta alte semne care ar putea indica o afecțiune cardiacă. Pot fi efectuate și analize de laborator, care pot ajuta la identificarea oricărei probleme de sănătate subiacente care ar putea contribui la sincope. Vor mai fi efectuate și diverse investigații.

Ce investigații sunt necesare pentru diagnosticarea sincopei cardiace? 

Una dintre cele mai importante investigații utilizată în diagnosticarea sincopei cardiace este electrocardiograma (EKG/ ECG). Aceasta este o procedură non-invazivă, efectuată pentru toți pacienții care sunt suspectați de sincopă cardiacă. ECG-ul poate dezvălui aritmii și alte potențiale cauze ale sincopei cardiace.[1][2][3]

În funcție de simptomele pacientului și de suspiciunile medicului, pot fi recomandate și alte investigații. Una dintre ele este ecografia cardiacă, care este recomandată pacienților la care se suspectează o boală cardiacă structurală. Monitorizarea Holter (monitorizarea electrocardiografică pe o perioadă de 24 sau 48 de ore) poate fi și ea necesară în unele cazuri. Testul mesei înclinate (testul tilt) poate fi util în cazurile atipice de sincopă, iar studiul electrofiziologic este recomandat în cazurile cu sincope neexplicate. Testul de efort și coronarografia sunt alte investigații care pot fi utile în stabilirea unui diagnostic corect.[1][2][3]

Lista completă a investigațiilor recomandate o va stabili medicul. Tot acesta îți poate oferi și toate informațiile ai nevoie privind, de exemplu, modul de desfășurare al EKG-ului sau pregătirea pentru coronarografie.

Când este indicată vizita la medic?

După cum menționam încă de la început, sincopa cardiacă poate apărea brusc, fără semne prealabile de avertizare. Există însă și cazuri în care pierderea cunoștinței poate fi precedată de anumite simptome: dificultățile de respirație, palpitațiile, durerea sau disconfortul în piept. Oricine experimentează astfel de simptome ar trebui să consulte un medic cardiolog pentru a afla care este cauza acestora.[1][2][3]

Trebuie precizat, de asemenea, că riscul de sincopă cardiacă crește odată cu înaintarea în vârstă. În plus, există mai multe categorii de persoane care prezintă risc ridicat pentru sincope cardiace. Persoanele cu cel mai mare risc sunt acelea care suferă de afecțiuni precum boala coronariană sau cardiomiopatia, cele care au malformații sau sindroame congenitale, canalopatii sau de dureri în piept cauzate de angină, dar și cele care au un istoric de infarct miocardic.[1][2][3] 

Chiar și atunci când nu s-au produs episoade de sincopă cardiacă și simptomele ei nu au apărut, este indicat ca persoanele care prezintă factori de risc precum cei menționați mai sus să consulte periodic un medic pentru a beneficia de o evaluare completă a sănătății lor cardiovasculare și de un plan de tratament corespunzător. În plus, vizita la medic este indicată și pentru persoanele care au suferit anterior un episod de sincopă, fie că a fost însoțit sau nu de semne premergătoare, pentru a evita recurența acestor episoade și a posibilelor complicații asociate.[1][2][3]

Sincopa cardiacă nu trebuie ignorată! Poate semnala boli cardiace severe și este important să fie diagnosticată corect și să se stabilească ce afecțiuni indică. De acest lucru se poate ocupa însă doar un medic cardiolog.  

Disclaimer: Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical.

Surse: 

1. Mizrachi, Esther M, and Kranthi K Sitammagari. „Cardiac Syncope”, Nih.gov, StatPearls Publishing, 10 Apr. 2023, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK526027/. Accessed 23 Jan. 2025.
2. „Syncope (Fainting)”,  Heart Rhythm Society, 17 Jan. 2020, upbeat.org/early-warning-signs/syncope. Accessed 23 Jan. 2025.
3. Thompson, Andrea D, and Michael J Shea. „Syncope”, MSD Manual Professional Edition, MSD Manuals, 5 Aug. 2024, www.msdmanuals.com/professional/cardiovascular-disorders/symptoms-of-cardiovascular-disorders/syncope. Accessed 23 Jan. 2025.

About The Author