Te simți mereu tensionată fără motiv? Semnele anxietății pe care mulți le ignoră
Cu toții recunoaștem o versiune a anxietății care are, în general, aceste semnale: inima bătând rapid înainte de o prezentare, stomacul strâns când aștepți un rezultat important, îngrijorarea care te ține trează noaptea înainte de o zi dificilă. Aceasta este o anxietate normală, funcțională, care trece.
Dar există și o altă versiune mai greu de descris în cuvinte. Tensiunea care e mereu acolo, chiar și când nu s-a întâmplat nimic, oboseala care nu dispare după somn, iritabilitatea care apare fără un motiv clar, durerile de cap, stomacul mereu agitat, sentimentul că ești mereu în gardă, mereu pregătită pentru ceva. Aceasta este anxietatea pe care mulți oameni o ignoră ani buni, fie pentru că nu o recunosc ca anxietate, fie pentru că o consideră normalul lor. Dacă te-ai regăsit în ce ai citit, poți afla mai multe despre simptomele anxietății și despre opțiunile de tratament pe site-ul clinicii.
Tulburările de anxietate sunt cele mai frecvente tulburări mintale la nivel global. În 2021, 359 de milioane de oameni din lume aveau o tulburare de anxietate. Deși există tratamente eficiente, doar aproximativ unul din patru oameni care ar avea nevoie de ajutor îl primește, potrivit OMS. O parte din explicație stă în cum arată anxietatea în realitate. Imaginea standard este atunci cineva care face un atac de panică, gâfâind, cu inima ieșindu-i din piept, e reală, dar acoperă doar o fracțiune din spectru. Anxietatea cronic persistentă se instalează treptat, devine parte din fundal și ajunge să pară „felul în care ești”, nu un simptom al unei afecțiuni care poate fi tratată. O altă parte a explicației ar fi că anxietatea se exprimă adesea prin corp, nu prin emoții recunoscute. Oamenii ajung la medic cu dureri de cap recurente, probleme digestive, tensiune musculară sau insomnie și se întorc acasă cu analize normale și fără un răspuns.
Sistemul nervos autonom, acea parte a creierului care coordonează răspunsul la stres, nu distinge între o amenințare reală și una imaginată. Când percepe pericol, inundă organismul cu adrenalină și cortizol, tensionează mușchii, accelerează ritmul cardiac și încetinește digestia. Problema e că sistemul nervos nu știe să facă diferența între o situație cu adevărat periculoasă, ca un accident rutier, și una imaginată, ca pregătirea pentru o conversație tensionată. Și atunci răspunde similar în ambele cazuri. Când anxietatea e cronică, acest mecanism rulează în fundal permanent. Semnele fizice care rezultă sunt adesea atribuite oboselii, stilului de viață, vârstei. Durerile de gât și umeri sunt deosebit de frecvente, deoarece aceste zone acumulează tensiune semnificativă în perioadele de stres. Mulți oameni dezvoltă dureri cronice în aceste regiuni fără să realizeze că sunt legate de nivelul lor de anxietate. Maxilarul încleștat dimineața, spatele rigid, toate pot fi manifestări fizice ale unui sistem nervos suprasolicitat. De asemenea, oboseala și epuizarea sunt simptome ale anxietății adesea trecute cu vederea. Activarea constantă a sistemului de răspuns la stres este fizic și mental istovitoare, lăsând persoana obosită chiar și fără activitate fizică intensă. Intestinul este deosebit de sensibil la stres și anxietate, iar problemele digestive pot fi atât cauza, cât și rezultatul anxietății. Greața, senzația de „fluturi în stomac” fără un context, episoadele de constipație sau diaree fără cauză medicală identificată, sensibilitatea crescută, toate pot semnala o componentă psihologică. Dificultatea de a adormi, trezirile frecvente sau somnul neodihnitor chiar și după ore suficiente sunt simptome tipice. Gândurile care nu se opresc, scenarizarea situațiilor care nu s-au întâmplat, reluarea mentală a conversațiilor trecute sau anticiparea celor viitoare, toate acestea sunt mecanisme specifice anxietății.
Unele manifestări ale anxietății sunt și mai ușor de ratat, pentru că se deghizează în trăsături de personalitate sau reacții explicabile prin context. Anxietatea nu e mereu tristă sau îngrijorată, uneori se manifestă ca iritabilitate cronică, precum o scurtare a răbdării, ca reacții disproporționate față de situații minore. Micile frustrări par amplificate, ducând la reacții emoționale disproporționate. Dacă te surprinzi frecvent enervat de lucruri care înainte nu te deranjau, aceasta merită atenție.
Anxietatea răspunde bine la tratament, atât psihoterapeutic, cât și medicamentos, în funcție de severitate. Terapia cognitiv-comportamentală are cea mai solidă bază de dovezi și funcționează prin identificarea și modificarea tiparelor de gândire care alimentează anxietatea. Tehnicile de mindfulness și relaxare sunt adjuvanți eficienți. Primul pas e recunoașterea, nu toate persoanele cu anxietate se recunosc în imaginea clasică a cuiva mereu îngrijorat.
Foto: Pexels
